Câinele care mănâncă iarbă face, de cele mai multe ori, un lucru cât se poate de obișnuit. Într-un studiu condus la Universitatea din California, Davis, publicat în 2008, care a analizat răspunsurile proprietarilor a peste 1.500 de câini, aproape 80% mâncau iarbă, doar în jur de 9% păreau des bolnavi înainte și doar 22% vomitau des după aceea. Concluzia cercetătorilor a fost că mâncatul de iarbă e un comportament normal, nu un semn automat că ceva e în neregulă cu stomacul.
Asta nu înseamnă că orice smoc de iarbă e inofensiv. Riscurile reale vin din ce se află pe iarbă, nu din iarba în sine.
De ce o face, de fapt
Nimeni nu știe sigur toate motivele, dar câteva explicații sunt susținute de observații:
- Moștenirea de la strămoși. Lupii și alți canizi sălbatici mănâncă și ei plante. O ipoteză spune că fibrele vegetale ajutau la eliminarea paraziților intestinali, prin creșterea mișcărilor intestinului.
- Gustul și textura. Mulți câini preferă iarba proaspătă, primăvara, ceea ce sugerează că pur și simplu le place.
- Plictiseala. Un câine care stă mult singur în curte sau se plimbă puțin poate mânca iarbă ca să-și umple timpul.
- Nevoia de fibre. Unii câini cu hrană săracă în fibre mănâncă mai multă iarbă, deși legătura nu e demonstrată clar.
Ce nu e adevărat e că orice câine mănâncă iarbă ca să-și provoace voma. Asta se întâmplă uneori, dar nu e regula.
Când e normal
Un câine sănătos care ronțăie câteva fire de iarbă la plimbare, mănâncă normal, are energie și scaun obișnuit nu are nevoie de nicio intervenție. Chiar dacă vomită din când în când după ce a mâncat iarbă, iar apoi se comportă normal, de obicei nu e motiv de îngrijorare.
Multe dintre întrebările stăpânilor despre acest comportament au răspunsuri scurte și în pagina de ce mănâncă iarbă câinele.
Pericolele de pe iarbă
- Pesticide, ierbicide și îngrășăminte. Gazonul tratat chimic, parcurile stropite și marginile de drum pot avea substanțe toxice pentru câini. Semnele unei intoxicații pot include vomă, salivație excesivă, tremurături sau apatie.
- Plante toxice. Printre fire pot crește plante otrăvitoare pentru câini, iar în grădini, bulbii și plantele ornamentale sunt un risc separat.
- Paraziți. Iarba din locurile pe unde trec mulți câini poate avea ouă de paraziți intestinali din fecale. Deparazitarea regulată, făcută după schema recomandată de veterinar, e importantă pentru câinii care mănâncă iarbă.
- Spicele de iarbă. Vara, spicele uscate ale unor ierburi se pot agăța în gât, în nas, în urechi sau între degete și pot migra sub piele.
Când mergi la veterinar
Mâncatul de iarbă devine un semnal când apare împreună cu alte schimbări:
- câinele mănâncă iarbă brusc, mult și compulsiv, de parcă ar căuta-o;
- vomită des, nu doar ocazional;
- refuză hrana obișnuită sau slăbește;
- are diaree, scaun cu sânge sau mucus;
- are burta umflată, dureroasă sau stă cocoșat;
- pare apatic, tremură sau salivează mult.
În aceste cazuri, iarba poate fi un semn al unei probleme digestive, al unei intoxicații sau al unui corp străin înghițit, iar câinele trebuie văzut de un medic veterinar.
Cum reduci obiceiul, dacă te deranjează
- Plimbări mai lungi și mai variate, cu joacă și jucării care îi țin mintea ocupată. Variante găsești în cele mai bune jucării pentru câini.
- O hrană completă, de calitate, potrivită vârstei și taliei, eventual cu mai multe fibre, după sfatul veterinarului; vezi cea mai bună hrană uscată pentru câini.
- Comanda „lasă”, exersată cu recompense, ca să-l poți opri pe gazonul tratat.
- Ocolirea zonelor stropite, mai ales primăvara și vara.
Ce să reții
Câinele care mănâncă iarbă face de obicei un lucru normal, iar studiile arată că rareori e bolnav înainte. Iarba în sine nu e periculoasă, dar pesticidele, plantele toxice, paraziții și spicele de pe ea pot fi. Mergi la veterinar dacă mănâncă iarbă compulsiv și apare voma frecventă, lipsa poftei de mâncare, diareea sau apatia.