Papagalul cu pieptul gol, dar cu capul plin de pene, nu năpârlește. La năpârlire, penele cad treptat de peste tot, inclusiv de pe cap, iar în locul lor cresc altele noi. Când zonele goale apar doar pe piept, pe picioare și sub aripi, iar capul rămâne întreg, pasărea își smulge singură penele. Pe cap nu ajunge cu ciocul. Primul drum e la un medic veterinar care tratează păsări, pentru că o parte din cauze sunt boli.
Mai jos e cum recunoști ciugulitul, ce îl poate provoca și ce poți schimba acasă.
Năpârlirea normală
Papagalii își schimbă penele periodic. Penele vechi cad câte una, fără zone goale, iar în locul lor apar pene noi, învelite într-o teacă subțire, ca un tub. Pasărea își curăță teaca cu ciocul și pana se desface. În perioada asta, papagalul poate fi mai somnoros, mai irascibil și se scarpină mai des. În colivie apar pene mari și mici, întregi.
Penele întregi, pielea acoperită și capul cu pene noi arată o năpârlire obișnuită, care nu cere nimic în plus.
Semnele ciugulitului
Când papagalul își smulge sau își roade penele, apar zone goale, cu piele vizibilă, de obicei pe piept, pe abdomen, pe picioare și pe interiorul aripilor. Penele rămase sunt rupte, roase la capăt sau ciufulite. În colivie găsești pene tăiate pe jumătate sau bucăți de pene. Uneori pasărea își ciugulește și pielea, care se înroșește sau sângerează.
Capul rămâne cu pene, pentru că pasărea nu ajunge acolo. Dacă și capul e gol, iar papagalul stă cu un alt papagal, de obicei celălalt îi smulge penele. Un cap gol la o pasăre care stă singură arată mai degrabă o problemă medicală.
Cauzele medicale
Înaintea oricărei schimbări de mediu, medicul veterinar verifică dacă papagalul e bolnav. Infecțiile pielii cu bacterii sau cu ciuperci provoacă mâncărime, iar pasărea se ciugulește. Paraziții externi, mai rari la păsările ținute în casă, au același efect. Bolile de ficat, unele boli virale ale penelor și intoxicația cu metale grele, de exemplu cu zinc de pe coliviile galvanizate sau cu plumb din obiecte vechi, pot duce și ele la smulgerea penelor.
Medicul examinează pielea și penele și poate recomanda analize de sânge. Durerea dintr-o zonă anume face uneori pasărea să ciugulească exact în locul acela.
Hrana doar din semințe
Un amestec doar din semințe, cu multă floarea-soarelui, are multă grăsime și prea puțină vitamina A și alte substanțe de care papagalul are nevoie pentru piele și pene. În timp, pielea se usucă, penele cresc mai slabe, iar pasărea se ciugulește mai des.
Medicii veterinari recomandă de obicei o hrană de bază formulată pentru papagali, completată cu legume și puține fructe, iar semințele ca recompensă. Trecerea de la semințe la altă hrană se face treptat, pe parcursul a câteva săptămâni, pentru că unii papagali refuză hrana nouă. Ce hrană se găsește pentru papagali e descris în articolul despre cea mai bună hrană pentru papagali.
Aerul uscat de iarnă
Mulți papagali vin din zone cu umiditate mare. Iarna, caloriferele și aerul condiționat usucă aerul din casă, iar pielea și penele se usucă și ele. Pasărea se scarpină și se ciugulește mai des.
Ajută un vas cu apă pentru baie, pus în colivie de câteva ori pe săptămână, sau pulverizarea cu apă călduță, fină, ca o ploaie, dacă papagalul o acceptă. Un umidificator în cameră crește umiditatea pentru toată familia. Colivia nu se ține lângă calorifer sau în dreptul gurii de aer cald.
Somnul prea scurt
Papagalii au nevoie de multe ore de întuneric și liniște pe noapte, de regulă în jur de zece-douăsprezece. O colivie în sufragerie, cu televizorul pornit și lumina aprinsă până târziu, lasă pasărea cu prea puțin somn. Papagalul obosit devine irascibil și se ciugulește mai mult.
O husă pentru colivie, pusă seara la aceeași oră, sau o cameră separată pentru noapte rezolvă de multe ori problema. Lumina de dimineață se lasă să intre la o oră constantă.
Plictiseala și singurătatea
În natură, papagalii își petrec cea mai mare parte a zilei căutând hrană, zburând și stând în grup. În colivie, fără nimic de făcut, energia se îndreaptă spre pene. Papagalii mari și sociabili, cum sunt gri africanul, cacadu și eclectus, sunt mai expuși, dar problema poate apărea și la peruși și la nimfe.
Câteva schimbări ajută:
- Jucării pe care le poate roade, desface și distruge, schimbate des.
- Hrană ascunsă în jucării sau în hârtie, ca să o caute.
- Timp zilnic în afara coliviei, într-o cameră sigură.
- Discuții și joacă cu stăpânul, la ore regulate.
- Bețe naturale de grosimi diferite, ca bare.
Ce jucării se potrivesc fiecărei specii e explicat în articolul despre cele mai bune jucării pentru papagali.
Stresul și schimbările
O mutare, un membru nou al familiei, o pisică sau un câine în casă, o colivie mutată în altă cameră sau plecarea stăpânului în concediu pot declanșa ciugulitul. Și o colivie prea mică, în care pasărea nu își poate desface aripile, contează. Cum alegi o colivie de mărimea potrivită e descris în articolul despre cea mai bună colivie pentru papagali.
Primăvara, hormonii sezonului de reproducere fac unii papagali mai agitați și mai predispuși la ciugulit.
Un jurnal pentru medic
Ciugulitul are de multe ori un tipar. Notează timp de două-trei săptămâni când se ciugulește papagalul: dimineața, seara, când pleci de acasă, după baie sau după o zi cu musafiri. Notează și ce a mâncat, câte ore a dormit și dacă s-a schimbat ceva în casă. Fotografiază zonele goale o dată pe săptămână, din același unghi. Medicul vede astfel dacă problema crește, scade sau ține de un moment anume al zilei.
Ce nu ajută
Pedeapsa și certatul nu opresc ciugulitul, ci cresc stresul. Spray-urile cu gust amar puse pe pene, fără recomandarea medicului, irită pielea. Gulerul de protecție se folosește doar la sfatul medicului veterinar, când pasărea și-a rănit pielea și trebuie să se vindece. El oprește ciugulitul pe moment, dar nu și cauza.
Cât durează
Penele smulse cresc la loc dacă foliculii nu au fost distruși, de obicei la următoarea năpârlire. Ciugulitul care durează de multă vreme poate deveni un obicei, greu de oprit chiar după ce cauza a dispărut. De aceea contează să mergi la medic la primele zone goale, nu după luni întregi.