Pisica ce toarce în brațe și te mușcă brusc după un minut de mângâiat nu s-a supărat din senin. De cele mai multe ori e suprastimulare: mângâierea repetată pe aceeași zonă devine, după un timp, neplăcută, iar pragul diferă mult de la o pisică la alta. Înainte de mușcătură vin aproape mereu semnale discrete, cel mai clar fiind coada care începe să bată, apoi pielea care tresare pe spate și urechile care se întorc în lateral. Cine le observă și se oprește cu câteva secunde înainte nu mai e mușcat.
Mușcătura de suprastimulare e de obicei scurtă și controlată, ca un „ajunge”, nu un atac.
De ce devine mângâierea neplăcută
Pielea pisicii e foarte sensibilă, cu multe terminații nervoase și cu fire de păr care simt orice atingere. O mângâiere scurtă e plăcută. Repetată pe aceeași zonă, de zeci de ori la rând, poate deveni iritantă, cum ar fi pentru un om o atingere pe același loc, minute în șir.
Pisicile diferă foarte mult. Unele stau în brațe un sfert de oră, altele acceptă trei-patru mângâieri pe cap și atât. Pisicile care n-au fost manipulate des când erau pui, cele cu dureri sau cele stresate au de obicei pragul mai jos.
Burta, capcana clasică
O pisică întoarsă pe spate, cu burta la vedere, arată că se simte în siguranță. Pentru multe pisici nu e însă o invitație la mângâiat. Burta e zona cea mai vulnerabilă, iar atingerea ei declanșează reflexul de apărare: pisica prinde mâna cu labele din față, uneori o lovește cu cele din spate și mușcă.
Unele pisici chiar iubesc mângâiatul pe burtă. Dar cele mai multe preferă capul, obrajii și zona de sub bărbie.
Semnele de dinainte
În ordinea în care apar de obicei:
- coada începe să se miște în vârf, apoi bate tot mai repede sau lovește canapeaua;
- pielea de pe spate tresare sau se încrețește sub mână;
- urechile se întorc în lateral sau se lasă pe spate;
- torsul se oprește;
- pupilele se măresc;
- corpul se încordează, iar capul se întoarce brusc spre mâna ta.
La primul dintre aceste semne, oprește mâna. Pisica se liniștește de obicei în câteva secunde și, adesea, revine ea să ceară încă puțin.
Mușcăturile de joacă
Există și mușcături care nu au legătură cu mângâiatul. Pisicile tinere, mai ales cele crescute singure sau separate prea devreme de mamă, mușcă mâinile și gleznele în joacă. Atacă din ascunziș, sar pe picioare și mușcă. E instinctul de vânătoare, îndreptat spre singura „pradă” disponibilă.
Ce ajută: jucăriile cu care se joacă de la distanță, cum sunt undițele cu pene sau jucăriile de tras pe sfoară, sesiuni scurte de joacă de două-trei ori pe zi și niciodată mâna folosită ca jucărie. Variante găsești în cele mai bune jucării pentru pisici.
Cum o mângâi ca să nu muște
- Cap, obraji, bărbie. Zonele în care pisicile își freacă singure glandele de miros sunt de obicei cele mai bine primite.
- Reprize scurte. Câteva mângâieri, apoi o pauză. Dacă își împinge capul în mâna ta, vrea mai mult.
- Las-o să vină ea. O pisică luată în brațe cu forța tolerează mai puțin atingerea.
- Oprește-te la primul semn, nu la al treilea.
- Fără pedeapsă. Țipatul sau lovitul o fac mai anxioasă și mai înclinată să muște.
Când merită un consult
Dacă o pisică ce accepta mângâierea începe brusc să muște când o atingi într-un anumit loc, poate avea dureri: la articulații, la spate, la dinți sau o problemă de piele. Pisicile ascund bine durerea, iar o schimbare de comportament e adesea primul semn. Mușcăturile adânci, care se umflă sau se înroșesc, se arată medicului: rănile de la dinții de pisică se infectează ușor.
Pe scurt
- Pisica mușcă la mângâiat mai ales din suprastimulare.
- Coada care bate, pielea care tresare și urechile întoarse vin înaintea mușcăturii.
- Burta arătată e semn de încredere, nu de invitație.
- Cap, obraji și bărbie, în reprize scurte, sunt mângâierile cele mai sigure.
- O schimbare bruscă poate însemna durere.