Câinele care a lins o baltă colorată de sub o mașină și pare doar amețit trebuie dus imediat la medicul veterinar, chiar dacă își revine. Antigelul obișnuit conține etilenglicol, o substanță cu gust dulce care în primele ore produce doar amețeală și vomă, iar după una până la trei zile distruge rinichii. Tratamentul cu antidot funcționează cel mai bine tocmai în primele ore, înainte de semnele grave. La pisici, timpul e și mai scurt, iar cantitatea care le poate ucide e mai mică de o linguriță.
Mai jos e de ce e atât de periculos, cum arată intoxicația și cum previi accidentul în sezonul rece.
De ce îl ling animalele
Etilenglicolul are gust dulce. Câinii, mai ales cei tineri și curioși, ling bălțile verzi, albastre sau roz scurse sub mașini, pe alei, în garaje și în parcări. Pisicile calcă prin el și apoi își ling lăbuțele și blana. Toamna și iarna, când oamenii completează sau schimbă antigelul, pe jos rămân mai des scurgeri și recipiente deschise.
Cât de puțin ajunge
În literatura veterinară, doza letală de etilenglicol nediluat e citată în jur de 4,4 ml pe kilogram la câini și în jur de 1,4 ml pe kilogram la pisici. Pentru o pisică de 4 kg, asta înseamnă aproximativ 5-6 ml, adică mai puțin de o linguriță. Pentru un câine de 10 kg, aproximativ 45 ml, cam trei linguri. Antigelul diluat din instalație are o concentrație mai mică, dar o baltă lăsată pe jos poate conține destul.
Ce se întâmplă în corp
Etilenglicolul se absoarbe repede din stomac. Ficatul îl transformă apoi în substanțe toxice care se depun în rinichi sub formă de cristale și îi distrug. Antidotul folosit de medicii veterinari oprește această transformare, dar funcționează doar dacă e dat înainte ca substanța să fie transformată. De aceea contează orele, nu simptomele.
Simptomele, pe etape
- În primele ore, de la aproximativ 30 de minute, animalul pare beat: se clatină, e dezorientat, vomită, bea multă apă și urinează des.
- După aproximativ 12 ore, poate părea că își revine. E cea mai înșelătoare etapă, pentru că stăpânul crede că a trecut.
- După 12-24 de ore la pisici și 36-72 de ore la câini, apar semnele de insuficiență renală: urinează puțin sau deloc, refuză hrana, vomită, are respirație urât mirositoare, ulcerații în gură și devine apatic.
Când apar semnele de rinichi, tratamentul e mult mai greu și șansele scad.
Ce faci imediat
- Duci animalul imediat la medicul veterinar, chiar dacă pare bine.
- Suni la clinică pe drum, ca să se pregătească.
- Iei ambalajul antigelului sau o poză cu eticheta.
- Spui cât timp a trecut și cât crezi că a înghițit.
- Nu provoci voma fără sfatul medicului.
- Nu dai lapte, ulei sau alte remedii de casă.
Dacă nu ești sigur că a lins antigel, dar animalul a fost lângă o baltă colorată și se clatină, tot la medic mergi. Un test de sânge sau de urină poate arăta etilenglicolul, iar medicul decide.
Ce face medicul veterinar
Medicul întreabă ce produs a fost și când, examinează animalul și poate face analize de sânge și de urină. Dacă înghițirea e foarte recentă, poate provoca voma în clinică. Apoi dă antidotul, care blochează transformarea etilenglicolului în ficat, și perfuzii, ca rinichii să elimine substanța. Animalul rămâne de obicei internat și monitorizat una sau mai multe zile. Cu cât ajunge mai repede, cu atât tratamentul e mai simplu și șansele mai mari.
Pisicile
Pisicile care ies afară sunt expuse mai mult decât par. Nu ling neapărat din baltă, dar calcă prin ea în garaje, pe alei sau în parcări și apoi se spală. Cantitatea care le poate ucide e foarte mică, iar semnele de rinichi apar mai repede decât la câini. O pisică care vine acasă cu lăbuțele ude și mirosind a chimicale se spală cu apă, iar dacă se clatină sau vomită, merge direct la medic.
Lichidul de parbriz
Lichidul de parbriz de iarnă poate conține metanol sau alți alcooli care nu îngheață. Și el e toxic pentru animale, chiar dacă efectele sunt diferite de ale antigelului. Recipientele se țin închise, pe o poliță înaltă, iar lichidul scurs pe jos se șterge. Pentru animale, regula e aceeași ca la antigel: departe de ele.
Sarea de pe trotuare
Iarna, labele câinilor intră în contact și cu sarea și substanțele de dezghețare de pe trotuare. Acestea irită pernițele și pot da probleme dacă sunt linse în cantitate mare. Ce faci după plimbare e explicat în articolul despre sarea pe labele câinelui. Un câine care își linge des labele după plimbare poate avea și alte cauze, descrise în articolul despre câinele care își linge labele.
Zăpada și bălțile
Mulți câini mănâncă zăpadă la plimbare. Zăpada curată nu e de obicei o problemă, dar cea de pe marginea drumului sau din parcări poate conține sare, antigel și ulei scurs. Detalii sunt în articolul despre câinele care mănâncă zăpadă. Câinii se țin în lesă prin parcări și pe lângă garaje.
Cum previi intoxicația
- Ții antigelul și lichidul de parbriz în recipiente închise, sus, în locuri unde animalele nu ajung.
- Ștergi imediat orice scurgere cu nisip, rumeguș sau prosoape și le arunci în pungă închisă.
- Verifici dacă mașina pierde lichid de răcire: o pată sub motor, care revine, înseamnă o scurgere.
- Alegi, unde se poate, antigel pe bază de propilenglicol, mai puțin toxic.
- Nu golești antigelul vechi în curte, în canal sau pe pământ.
- Ții câinele în lesă prin parcări, garaje și pe lângă spălătorii auto.
Propilenglicolul
Unele antigeluri au la bază propilenglicol, o substanță mult mai puțin toxică decât etilenglicolul. Nu e complet sigur în cantități mari, dar riscul la o lingere accidentală e mult mai mic. Eticheta spune substanța de bază. La mașinile din casă și din curte unde stau animale, merită verificat ce antigel se folosește.
Pe scurt
- Antigelul cu etilenglicol are gust dulce și omoară în cantități mici.
- În primele ore animalul pare doar amețit.
- Apoi pare că își revine, dar rinichii sunt deja afectați.
- Mergi la medic imediat, nu aștepta simptomele.
- Ții recipientele închise și ștergi orice scurgere.
- Plimbi câinele în lesă prin parcări și garaje.