Câinele care te pupă cu o respirație grea nu are pur și simplu o gură de câine obișnuită. În cele mai multe cazuri, mirosul vine din dinți și gingii: placa bacteriană s-a depus pe dinți, s-a întărit în tartru și a inflamat gingiile. Bacteriile din placă produc compuși cu miros neplăcut, iar mirosul crește odată cu boala. Mai rar, un miros dulceag sau de amoniac poate trăda o problemă în altă parte a corpului.

Mai jos sunt cauzele, cum verifici gura câinelui acasă, cum îi îngrijești dinții și când respirația urâtă e un semn de boală.

Placa și tartrul

După fiecare masă, pe dinții câinelui se depune un strat subțire de bacterii și resturi de mâncare, numit placă. Dacă nu e îndepărtată, în câteva zile se întărește și devine tartru, depunerea gălbuie sau maronie de la marginea gingiei. Tartrul nu se mai scoate cu periuța.

Sub tartru, gingiile se inflamează, se înroșesc și sângerează ușor. În timp, inflamația poate ajunge la rădăcina dinților și la os, iar dinții se clatină. Boala dentară e una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate la câinii adulți, mai ales la rasele mici.

Cum verifici gura acasă

Ridici ușor buza câinelui, într-un loc luminos și într-un moment în care e calm, și te uiți la dinții din spate, unde tartrul se adună cel mai mult. Gingiile sănătoase sunt roz, fără margine roșie. Semne de problemă sunt tartrul gros, gingiile roșii sau umflate, sângele, dinții rupți și dinții care se mișcă.

Mână care ridică buza unui câine mic, arătând dinții din spate cu depuneri gălbui de tartru la marginea gingiei

Câinele care mestecă doar pe o parte, scapă mâncarea din gură, refuză crocantele sau își freacă botul de podea poate avea dureri dentare.

Ce mănâncă pe afară

Unii câini mănâncă excremente, gunoaie sau resturi de animale în timpul plimbărilor. Respirația lor miroase urât câteva ore după aceea. Despre acest obicei și cum îl oprești găsești mai multe în articolul despre câinele care mănâncă fecale.

Periajul

Periajul zilnic sau măcar de câteva ori pe săptămână e cea mai eficientă metodă de a ține placa sub control. Folosești o periuță moale sau un deget de silicon și pastă făcută pentru câini, care poate fi înghițită. Pasta pentru oameni nu se folosește: multe conțin fluor în cantitate mare, iar unele conțin xilitol, foarte toxic pentru câini.

Începi încet, cu câteva secunde pe zi și cu o recompensă, ca să se obișnuiască, apoi crești treptat durata până la un minut-două. Te concentrezi pe partea exterioară a dinților, unde se adună cea mai mare parte a plăcii. Tipurile de pastă pentru câini sunt comparate în articolul despre pasta de dinți pentru câini.

Cățeii și dinții de lapte

Cățeii au un miros specific al gurii, ușor dulceag, care e normal. Între aproximativ trei și șapte luni, dinții de lapte cad și sunt înlocuiți de cei definitivi. În această perioadă, gingiile pot fi iritate și mirosul se poate schimba. La rasele mici, unii dinți de lapte nu cad singuri și rămân lângă cei definitivi. Între ei se adună resturi de mâncare și placă, iar mirosul apare devreme. Medicul veterinar verifică dinții la vaccinări și poate recomanda extragerea celor rămași.

Hrana și jucăriile

Hrana uscată ajută puțin la curățarea dinților, dar nu suficient cât să înlocuiască periajul. Unele hrane speciale pentru sănătatea dentară au crochete mai mari, care freacă dinții la mestecat. Jucăriile de ros potrivite ca duritate, cele care se îndoaie puțin când le apeși cu unghia, ajută și ele. Oasele tari, coarnele și piatra de ros pot rupe dinții, iar un dinte rupt se infectează și miroase.

Apa proaspătă, schimbată zilnic, și bolul spălat des contează și ele. Un bol cu apă stătută și peliculă de bacterii nu ajută deloc respirația câinelui.

Detartrajul la veterinar

Tartrul deja format se îndepărtează doar la medicul veterinar, prin detartraj făcut sub anestezie. Anestezia permite curățarea completă, inclusiv sub linia gingiei, și examinarea fiecărui dinte. Detartrajul fără anestezie, făcut doar pe suprafața vizibilă, nu curăță zona în care boala face cel mai mult rău.

Mirosurile neobișnuite

Un miros de amoniac sau de urină poate indica o problemă la rinichi. Un miros dulceag, de fructe, poate fi un semn de diabet, mai ales dacă vine cu sete mare și urinat des. Un miros foarte puternic, venit brusc, poate însemna un corp străin prins în gură, un abces sau o rană. În toate aceste situații mergi la veterinar, mai ales dacă apar salivație abundentă, refuzul mâncării, vărsături sau o stare generală proastă.