Câinele care gâfâie cu limba scoasă după plimbare nu e bolnav. Așa se răcorește. Spre deosebire de om, câinele nu transpiră pe piele, iar glandele lui sudoripare sunt aproape doar în pernuțele labelor. Căldura iese în schimb prin aerul care trece repede peste limbă, prin gură și prin căile respiratorii. Gâfâitul greu în repaus, într-o cameră răcoroasă, sau cu gingiile roșii-aprins ori vineții nu mai e răcorire obișnuită și cere veterinarul.
Mai jos e ce face gâfâitul în corpul câinelui, când e normal și după ce semne îți dai seama că e o problemă.
Cum se răcorește câinele
La om, transpirația care se evaporă pe piele scade temperatura. Câinele are blană, iar pielea lui aproape nu transpiră. De aceea folosește respirația. Când gâfâie, respiră scurt și repede, cu gura deschisă și limba scoasă. Aerul trece peste suprafețele umede din gură, de pe limbă și din nas, iar apa care se evaporă acolo ia căldura cu ea.
Respirația rapidă și superficială mută mult aer prin partea de sus a căilor respiratorii, fără să încarce plămânii. Un câine care gâfâie în repaus respiră de câteva ori mai repede decât unul care doarme liniștit.
Pernuțele labelor ajută și ele puțin. Într-o zi caldă, câinele poate lăsa urme umede pe gresie, iar asta e transpirația lui, nu apă de pe stradă.
Gâfâitul după efort
După alergat, după joacă sau după o plimbare lungă, gâfâitul e semnul că mușchii au produs căldură și corpul o scoate afară. La un câine sănătos, ritmul se liniștește în câteva minute după ce se oprește și se odihnește. Apa la îndemână și un loc la umbră grăbesc revenirea.
Câinii neantrenați, cei supraponderali și cei în vârstă gâfâie mai repede și mai mult, chiar după un efort mic.
Gâfâitul la căldură
Vara, câinele poate gâfâi și fără să se miște, doar pentru că aerul e cald. Când aerul e și umed, gâfâitul răcorește mai greu, pentru că umezeala de pe limbă se evaporă mai încet. De aceea zilele calde și înăbușite sunt cele mai grele pentru câini.
Mașina parcată la soare e cel mai periculos loc. Temperatura dinăuntru crește repede chiar și cu geamurile întredeschise, iar câinele nu se mai poate răcori gâfâind.
Gâfâitul din emoție
Un câine poate gâfâi și când e agitat, speriat sau entuziasmat: la venirea cuiva acasă, la veterinar, în mașină, la tunete sau la artificii. Atunci gâfâitul vine de obicei împreună cu alte semne de stres, ca urechile date pe spate, coada lăsată, căscatul des, linsul buzelor sau mersul de colo-colo. Când situația trece, gâfâitul se oprește.
Rasele cu bot scurt
Buldogul francez, buldogul englez, mopsul, boxerul, shih tzu și alte rase cu botul turtit au nasul scurt și căile respiratorii înguste. Aerul trece greu, așa că se răcoresc mai greu prin gâfâit și obosesc mai repede. Ele sforăie, respiră zgomotos și se supraîncălzesc mai ușor decât un câine cu bot lung. Pentru ele, plimbările se fac dimineața devreme și seara, iar efortul se oprește înainte de oboseală.
Gâfâitul în repaus
Un câine care gâfâie mult în casă, la răcoare, fără să se fi jucat și fără un motiv de stres, poate avea o problemă. Durerea e una dintre cele mai des întâlnite cauze, mai ales la câinii în vârstă cu dureri de articulații. Bolile de inimă și de plămâni, anemia, febra, obezitatea și unele boli hormonale, cum e excesul de cortizol, pot da tot gâfâit în repaus. Și unele medicamente, ca de pildă corticoizii, îl pot provoca.
Un semn util e ritmul respirației în somn. Un câine care respiră mult mai repede decât de obicei când doarme liniștit trebuie dus la control.
Semnele de supraîncălzire
Supraîncălzirea e o urgență. Semnele sunt:
- gâfâit foarte puternic și zgomotos, care nu se oprește la umbră;
- salivă groasă și multă;
- gingii și limbă roșii-aprins, iar mai târziu vineții sau palide;
- slăbiciune, mers nesigur, câinele care se prăbușește;
- vomă sau diaree.
Câinele se duce imediat la umbră sau într-un loc răcoros, primește apă de băut dacă vrea și se udă pe corp cu apă rece, nu înghețată. Apa foarte rece strânge vasele de sânge de sub piele și încetinește răcirea. Apoi ajunge cât mai repede la veterinar, chiar dacă pare să-și revină.
Când mergi la veterinar
Gâfâitul cere medicul veterinar când:
- apare în repaus, la răcoare, fără motiv și durează mult;
- vine cu tuse, cu respirație grea sau șuierată;
- gingiile sunt vineții, palide sau foarte roșii;
- câinele e slăbit, nu mănâncă sau stă într-o poziție ciudată, cu gâtul întins și coatele depărtate;
- câinele e în vârstă și gâfâie tot mai des, mai ales noaptea.
Gâfâitul de noapte
Noaptea, gâfâitul vine de multe ori dintr-o cameră prea caldă, din culcușul pus lângă calorifer sau din neliniște. La câinii bătrâni poate însemna durere, o boală de inimă sau confuzia care apare odată cu vârsta. Dacă se repetă câteva nopți la rând, merită spus medicului veterinar. Câinii mai sforăie și din alte motive, explicate în articolul despre de ce sforăie câinele.